Recenzie Recviem pentru un asasin de Monica Ramirez

Titlu: Recviem pentru un asasin
Autor: Monica Ramirez
Nr. pagini: 496
An apariție: 2017
Editură: LIBREX
Disponibilă:aici!


În momentul în care ești convins că ai totul, vei rămâne fără absolut nimic. Din nou.

Alina Marinescu a jucat după regulile impuse de către Organizația Elite, fără a se adapta însă sistemului. Nu și-a vândut sufletul, păstrându-și compasiunea, umanitatea și emoțiile. Până la un punct. După care, ceva s-a întâmplat. Dintr-un motiv sau altul, Alina a manipulat o situație pentru a se erija într-o trădătoare. Până la urmă, s-a dovedit că totul n-a fost decât un joc al oglinzilor, însă până să descopere asta, Brett a ordonat deja lichidarea ei. Misiunea a fost îndeplinită cu succes și totul a părut real. Alina a fost ucisă, indiferent de părerile de rău ale tuturor celor implicați. Acum, însă, Brett începe să aibă mari îndoieli cu privire la acel final subit de joc. Alina a devenit mult mai sofisticată decât ar fi crezut vreodată că e posibil, începând un fel de joc psihologic personal cu Elite și demonstrând că poate să joace după regulile ei proprii. Dar ceea ce-l neliniștește cel mai tare este vestea că Marius Stephano a fost ucis în timpul unei misiuni, și asta în aceeași perioadă în care Elite a vânat-o pe Alina. O coincidență cam prea mare pentru gustul lui Brett. Din proprie experiență, știe prea bine că în lumea lor coincidențele nu reprezintă nimic altceva decât o simplă aparență.

„Nu vă lăsați înșelați de începutul aparent relaxat al ultimului volum. Ceea ce urmează vă va lăsa fără răsuflare. Răzbunare, trădări, pasiune, ură, misiuni intercalate cu emoții extreme. Finalul este uimitor, cu toate că vorbim aici despre una dintre rarele serii ce nu ți-ai dori să se mai sfârșească vreodată.”

Spy Magazine

*Recenzie*

P.S. În recenzie pot fi prezente detalii ce pot fi considerate spoilere dacă nu ați lecturat încă restul cărților din serie, „Asasin la feminin”, „Identități secrete”, „Balanța puterii”, „Bariere de fum” și „Abis”.
(Link Recenzie „Asasin la feminin”, primul volum al seriei)
(Link Recenzie „Identități secrete”, al doilea volum al seriei)
(Link Recenzie „Balanța puterii”, al treilea roman al seriei)
(Link Recenzie „Bariere de fum”, al patrulea volum al seriei)
(Link Recenzie „Abis”, al cincilea roman al seriei)

„Recviem pentru un asasin” este ultimul volum al seriei „Alina Marinescu”, sfâșietor, controversat, plin de momente complet neașteptate, noi tehnici de șantaj și dependență de putere, care va schimba totul și va arunca zeci de suflete, inutil, în abis. 

Totul părea perfect, Alina ducându-și viața mult visată alături de bărbatul pe care-l iubea, Marius, și cele două fiice ale sale, Anjolie și Sage. Totuși, există în permanență o frică și deși se minte că totul va fi în sfârșit bine, în adâncul sufletului său știe că nu aceea este viața ei. Era blocată între normalitate și viața  de agent operativ, nescăpând nici un detaliu din priviri, și uitându-se mereu peste umăr pentru a vedea dacă nu cumva era urmărită, de un calm mult peste limitele oricărei persoane și o vigilitate remarcabilă. Bănuielile i-au fost confirmate când firma pentru care lucra Marius, a fost atacată, totul fiind pus sub pretextul unui jaf de amatori. Nu era așa, Alina aparținea de Elite și nimic nu putea schimba asta vreodată. Fusese condamnată cu mulți ani în urmă și nu mai era cale de scăpare. Elite era viața ei. Elite era ea.

Alex, măcinat în continuu de pierderea definitivă a femeii pe care o iubea, se consola doar cu fericirea pe care reușise să i-o ofere Alinei, deși cu alt bărbat. Dragostea lui pentru ea nu avea să se schimbe vreodată, era singurul lucru care îl menținea în viață, deși era posibil să nu o mai vadă niciodată. Gândul că ea era în sfârșit fericită și în siguranță era suficient.

Personajele principale, Alex, Marius și Alina se confruntă și de această dată cu situații inedite, greu de depășit și care le amenință siguranța lor, dar și a unor copii nevinovați, în permanență. Își vor da în sfârșit seama cum să gestioneze corect situațiile, în ciuda sentimentelor și probabilităților de a nu-i mai vedea pe cei dragi niciodată, cum să treacă de orice bariere pentru a salva ce iubesc și a-și înțelege pe deplin inima, sau ce a mai rămas din ea... De această dată nimeni și nimic nu îi mai poate opri, nici măcar Brett sau Consiliul. 
„Valoarea unei persoane nu constă în ceea ce i s eîntâmplă în viață, ci în ceea ce face după.”
„S-au desfăcut în juru-mi aprinși iar trandafirii Desfă-ți și tu simțirea în bucuria firii C-un înger blond alături, ia cupa și-o deșartă, Căci îngerl cel negru, al morții, așteaptă-n poartă.”
„Normalitatea e un concept iluzoriu format din piese multiple. Integrarea presupune aprecierea fiecărei piese în parte, chiar dacă îngerul pare lipsit de sens.”

„Alina Marinescu” este o serie încântătoare și trebuie să recunosc că personal, în momentul în care am realizat că povestea personajelor cu care am ajuns să empatizez pe parcursul lecturării întregii serii, se va termina odată cu „Recviem pentru un asasin”, m-a cuprins o nostalgie totală. Seria este de o profunzime surprinzătoare, personajele sunt foarte complexe și pe departe de a fi perfecte, nimic clișeic tulburând  relațiile atât de strânse, adevărate și controversate, de iubire și prietenie, colegialitate, chiar și subordonare. Este o serie care merită cu adevărat citită, ce te va face să te gândești în permanență la ce se întâmplă cu personajele cărții, de la prima pagină a primului volum, până la ultima pagină a ultimul volum și mult după. De asemenea, ce m-a surprins în mod plăcut a fost nota explicativă de la final, pe care autoarea a considerat că cel mai bine ar fi să nu o traducă în română, ce dezvăluie răspunsuri la multe întrebări pe care orice cititor și le pune, văzând pe copertă: „Roman bazat pe o poveste reală”. Totul ce se întâmplă este atât de incredibil, încât pare ireal, însă totuși există undeva, oameni care luptă zi de zi pentru siguranța noastră, sacrificând totul, asemeni Alinei Marinescu.

”In wartime truth should always be attended by a bodyguard of lies.” Winston Churchill


Abonează-te la blog!
Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.

Recenzie Abis de Monica Ramirez

Titlu: Abis 
Autor: Monica Ramirez
Nr. pagini: 356
An apariție: 2017
Editură: LIBREX
Disponibilă:aici!


Ca să-ți aduci aminte cine ești, este nevoie să uiți cine ți s-a spus că ai fi.

„Îndoiala mă chinuie neîncetat în ultimul timp. Mintea mi-e amorțită. Acolo unde cândva existau răspunsuri, acum nu mai există decât spații goale. O atingere, un miros, o imagine, un stimul ce în mod normal mi-ar fi provocat o emoție ori măcar o amintire, acum nu-mi mai aduce decât... nimic. Sunt înconjurată de o nebuloasă tăcută. Nu simt nicio emoție, nu am nici măcar o urmă vagă de sentiment. Ceva a murit... ceva în adâncul sufletului meu s-a stins precum o lumânare în ploaie. Am citit o parabolă odată... parcă era japoneză? Nu-mi mai aduc aminte, dar îmi amintesc cuvintele de parcă cineva mi le-ar fi încrustat în creier. Un om s-a trezit dintr-un vis în care era fluture, întrebându-se dacă nu cumva e de fapt un fluture care visează că e om. Cam așa mă simt și eu în ultimul timp. Nici om, dar nici fluture. Sunt ceva între, poate umbra unei fantome.”
Prin Alina Marinescu, autoarea creează un fel de armistițiu între două lumi aflate față în față, la granița dintre alb și negru.”

*Recenzie*

P.S. În recenzie pot fi prezente detalii ce pot fi considerate spoilere dacă nu ați lecturat încă primele patru cărți ale seriei, „Asasin la feminin”, „Identități secrete”, „Balanța puterii” și „Bariere de fum”.
(Link Recenzie „Asasin la feminin”, primul volum al seriei)
(Link Recenzie „Identități secrete”, al doilea volum al seriei)
(Link Recenzie „Balanța puterii”, al treilea volum al seriei)
(Link Recenzie „Bariere de fum”, al patrulea volum al seriei)


„Abis” este al cincilea volum al seriei „Alina Marinescu”, încă și mai surprinzător decât volumele precedente, încărcat de și mai multă tensiune și mister, totul fiind la o intensitate maximă. Iubirea adevărată, pericolele inimaginabile și metodele de tortură prin care se inundă în întuneric și ură până și sufletele care debordează de lumină și inocență, sunt cele care dau esență operei.

La un an după ce Alina a plecat în misiunea ce ar putea fi considerată apogeul „carierei” sale, timp în care Elitte a considerat-o moartă, întrucât nu a mai luat legătura cu ei, au primit un videoclip cu executarea lui Vallis, trimis în misiune pentru a vedea dacă poate obține informații cu privire la starea Alinei. Marius și Roger au reușit să o recupereze, dar se pare că Alinei i-a fost reprogramată mintea în așa fel încât să nu își mai amintească nimic din viața sa anterioară, considerând că îl iubea pe Bashir. Alina zace pe fundurile abisului și nu se știe dacă își va mai reveni vreodată complet, sau dacă va rămâne pe veci, varianta feminină a lui Alex, gata să execute absolut tot ce i se cere, fără rețineri și comentarii.
„Când privești în abis, abisul privește prin tine” Friedrich Nietzsche
„Nebunia este de fapt un sentiment divin.”

Marius duce o luptă continuă cu idea că Alina nu îi mai împărtășește sentimentele, că a pierdut-o și că posibila ei salvare stă doar în mâinile lui, ea fiind în permanență la marginea unei prăpăstii, gata să cadă în orice secundă fără el. Misiunea lui nu este ușoară întrucât Alina încearcă să-l îndepărteze, ignorându-l și aruncându-i cuvinte dure, însă Marius consideră că iubirea lor este mai puternică decât orice așa că luptă pentru ea trecând peste cuvintele ce îl rănesc. Alex este și în acest roman un personaj enigmatic, care se remarcă din nou în a doua parte a cărții, iubirea lui pentru Alina fiind cea care îi salvează, deși neîmpărtășită. Faptul că Alinei îi pasă de el este singurul lucru care îl ține în viață. Deși Alex pare extrem de indiferent legat de tot ce se întâmplă în jurul lui, aproape flegmatic, gata să ucidă pe oricine cu sânge rece dacă i se cere, de nepătruns, sufletul său este extrem de sensibil, în permanență măcinat de vină, durere și singurătate.
„Libertatea nu e un drept, ci asumarea unui risc.” Denis de Rougemont

Romanul este de o frumusețe și complexitate incontestabilă, care te ține în permanență cu sufletul la gură, care te va face să plângi și să râzi în același timp, trecând alături de personaje prin fiecare stare posibilă. Cartea este extrem de misterioasă, totul jucându-se între criminali, personajele având în permanență o pușcă la tâmplă, chiar și atunci când totul pare perfect, poate prea perfect... Întotdeauna va exista un motiv ascuns pentru care trebuie să te uiți mereu peste umăr, să vezi dacă nu cumva există cineva care te urmărește.


Abonează-te la blog!
Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.

Recenzie Bariere de fum de Monica Ramirez

Titlu: Bariere de fum
Autor: Monica Ramirez
Nr. pagini: 338 
An apariție: 2017
Editură: LIBREX

Disponibilă:aici!
Realitatea lor se află de cealaltă parte a oglinzii... o lume întunecată unde fiecare umbră poate deveni o amenințare.

„Alex mi-a murit în brațe după o misiune dezastruoasă în Irak, sau cel puțin așa am crezut timp de șapte ani. Acum știu că n-a fost decât o altă înscenare, ceea ce înseamnă că vom lucra din nou împreună. Îmi și imaginez... eu, Alex și Marius împreună sub același acoperiș. Mi se face rău numai când mă gândesc la asta. Nu cred că-l iubesc pe Alex. Între noi n-a fost nimic altceva decât o pasiune primejdioasă născută din disperarea unei vieți ce nu ne aparținea. Dar îl iubesc pe Marius. Ba nu, rectific. Sunt îndrăgostită de Marius. Tot ce știu despre dragoste am învățat de la el. Câteodată mă trezesc îngrozită în mijlocul nopții. Până la urmă, într-un fel sau altul, îl voi pierde și pe el. Singura certitudine pe care o avem este doar moartea, dar am decis să rămânem împreună, chiar dacă relația noastră are margini ascuțite. De fiecare dată când sună telefonul și trebuie să ne asumăm adevăratele identități, e foarte posibil ca unul dintre noi să nu se mai întoarcă.”
„Un roman care dă dependență... personajele principale devin persoane reale. Sunt aici. Există. La fel și organizația Elite.”


Inland Empire Journal


*Recenzie*

P.S. În recenzie pot fi prezente detalii ce pot fi considerate spoilere dacă nu ați lecturat încă primele trei cărți ale seriei, „Asasin la feminin”, „Identități secrete” și „Balanța puterii”.
(Link Recenzie „Asasin la feminin”, primul volum al seriei)
(Link Recenzie „Identități secrete”, al doilea volum al seriei)

(Link Recenzie „Balanța puterii”, al treilea volum al seriei)

Monica Ramirez revine în forță cu al patrulea volum al seriei „Alina Marinescu”, odată cu revenirea lui Alex, care încearcă din răsputeri să îi recâștige inima Alinei, dar raportându-se la această dorință a sufletului său strict în binele ei, jucând drept în ciuda faptului că inima îi este în permanență înțepată de durere, gelozie, amărăciune, iar mintea împânzită de gânduri și amintiri. Înțesat de suspans și situații neașteptate, romanul te ține cu sufletul la gură de la prima pagină așa cum cititorii erau obișnuiți din lecturarea primelor trei volume, însă povestea de dragoste dintre Marius și Alina se intersectează cu trecutul dintre Alina și Alex, amintiri dulci, dar care oare vor rămâne doar simple amintiri? Vor fi chinuiți de aceste revărsări ale trecutului care îi poate îneca în orice secundă, sau vor fi trecut peste tot ce a fost și ce au trăit?

Povestea de dragoste dintre Marius și Alina este o relație încărcată de siguranță, iubire și stabilitate, fiind complet în opoziție cu ce fusese între ea și Alex ani în urmă: pasiune, frustrare, suferință. Ambele sunt reprezentări ale iubirii adevărate sau pasiunea dintre ea și Alex se rezumă doar la atât? 

Marius este trimis, spre frustrarea Alinei, într-o misiune extrem de periculoasă în Pakinstan, care pare să eșueze încă înainte să fie inițializați toți agenții, și astfel Marius dispare fără urmă în iarnă, fiind considerat mort la scurt timp după dispariție. Alina nu își pierde speranța și într-un final Marius reușește să se întoarcă la ea, iar când totul pare să se fi liniștit, Alina este răpită, fiind grav rănită, la finalul unei misiuni compromise. Iubirea dintre cei doi reușește să impresioneze și de acestă dată, în ciuda faptului că sunt la distanță și nu știu nimic unul de altul, ceva îi leagă și îi ține în viață, dându-le puterea să ridice capul din pământ, să își șteargă lacrimile și să lupte cu toate forțele.
„Poți avea putere asupra oamenilor atâta timp cât nu le iei totul. Când cineva nu mai are nimic de pierdut, e liber din nou.” Alexander Solzhenitsyn
„O iubești și iubirea nu poate fi ținută niciodată sub control.”
„Ceea ce unește două suflete nu e menit să fie înțeles de niște simpli muritori.”
Personajele sunt extrem de complexe, reprezentând prototipuri umane în care îți este imposibil să nu te regăsești măcar puțin. Alex și Marius sunt prezentați în antiteză, astfel Alex este sumbru, întunecat, reținut, contradictoriu, pe când Marius este deschis, calm, iubitor, însă ceea ce îi unește este dragostea pe care i-o poartă Alinei și dorința de a o ști în permanentă siguranță. Amândoi o iubesc sincer, cu adevărat, și ar face orice doar să o vadă fericită, chiar dacă asta presupune să o piardă în favoarea celuilalt, însă nici unul nu va renunța niciodată să încerce să o protejeze, chiar cu propria viață, amândoi demonstrând ce înseamnă atât partea frumoasă a iubirii cât și cea plină de suferință, care îți macină sufletul continuu.
„Josnică moarte, milei cât dușmană Durerii, antică mamă, judecată a toate peste seamă inimii dând amărăciune hrană, din care plec numai și numai rană.”
M-a impresionat extrem de mult acestă carte, deoarece mi-a demonstrat ce înseamnă iubirea, suferința, sacrificiul, puterea de a lupta cu orice preț și a depăși orice obstacol și acceptarea situațiilor neplăcute. Romanul este o capodoperă, Monica Ramirez reușind prin intermediul acestuia să manipuleze trăirile și sentimentele oricărui cititor, fapt ce m-a făcut să ador să dau pagină după pagină și să pătrund în povestea plină de primejdii a Alinei. La început nu puteam accepta atât moartea lui Alex, cât și capacitatea ei de depăși situația și a trăi aceleași lucruri, poate chiar mai intens, cu Marius, însă modul în care totul a fost conturat, gândirea personajelor și modul acestora de a reacționa în fața situațiilor cheie, m-a făcut să îmi schimb complet modul în care percepeam evoluția personajului principal. Recomand acestă carte, pentru că romanul ascunde, în spatele poveștii propriu zise, a literelor și a cuvintelor așternute pe foi, povestea, gândirea, percepția personajelor cu privire la lume și viață, un univers și o poveste în paralel.




Abonează-te la blog!
Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.

GIF-urile cititorilor


GIF-urile au cuprins întreaga lume şi, bineînţeles, n-au scăpat nici cărţile noastre iubite. Am făcut o selecţie a celor mai reprezentative imagini de acest fel. Poate vă veţi regăsi în unele (eu am făcut-o).
















Cum vi se par?

Recenzie Jane Eyre de Charlotte Brontë

|Titlu:Jane Eyre
|Autor: Charlotte Brontë
|Anul apariţiei: 2015
|Editura: Corint
|Număr de pagini: 560
|Disponibilă: aici!
„Ca pentru a acredita mitul romantic al efemeridelor de geniu, Charlotte Brontë (1816–1855) a creat în scurtul răstimp al vieţii o operă remarcabilă. Titlurile ei se succed, cu anxioasă precipitare, la intervale scurte (Jane Eyre, 1847; Shirley, 1849; Villette, 1853, The Professor, postum, 1857), ca tot atâtea încercări de a exorciza un prea timpuriu deznodământ sau, măcar, de a-i suspenda, vremelnic, iminenţa. În Jane Eyre, această tensiune tragică pare să afle un răgaz prielnic care îngăduie sinteza fericită a tradiţiei prozei de analiză, inaugurată în Anglia de Jane Austen, cu fastul crepuscular al romantismului „gotic” şi cu spiritul necruţător de observaţie realistă al romanului epocii victoriene, aflată atunci la începuturile ei.” – CORNEL MIHAI IONESCU
„Felul cel mai concis de a defini importanta contribuţie adusă de Charlotte Brontë literaturii mi se pare a fi următorul: ea a atins expresia romantismului celui mai elevat prin mijlocirea celui mai frust realism.” – G.K. CHESTERTON


*Recenzie*

Jane Eyre este personajul eponim al romanului, un clasic al literaturii universale. Prefer lecturile contemporane, deoarece sunt ușor de parcurs după o zi plină, motiv pentru care a fost o provocare să încerc o astfel de carte cu renume. Totuși, recunosc cu toată sinceritatea că m-am îndrăgostit de povestea tinerei eroine și am trecut alături de ea prin numeroase aventuri.

Acțiunea se desfășoară undeva în prima jumătate a secolului al XIX-lea, perioadă în care drepturile femeilor erau limitate și scara socială foarte bine delimitată. Jane însă a sfidat soarta potrivnică și poate fi considerată un model inclusiv pentru feministele societății actuale.
„Nu cred, domnule, că aveți dreptul să-mi porunciți numai pentru că sunteți mai bătrân sau pentru că ați cunoscut lumea mai bine decât mine. Dreptul de a vă aroga aceasta superioritate depinde de felul cum v-ați folosit timpul și experiența.”
Pentru început, cunoaștem o fetiță orfană ce este persecutată de către mătușa și cei trei verișori ai ei. Primii 10 ani ai vieții și i-a petrecut alături de aceștia, dar destinul ei se schimbă atunci când este trimisă la o școală cu internat în Lowood. Trece și aici prin greutăți, însă de altă natură. Profesoarele sunt severe, dar au o inimă bună, și fetele provin din medii similare cu al ei. Jane învăță franceză, să picteze, să coase...practic tot ceea ce are nevoie pentru a fi o lady.

Condițiile de trai la pension însă sunt dure și ajung să se îmbunătățească abia după ce moartea lovește fără milă în rândul bietelor copile. Jane trăiește acolo 8 ani, în ultimii 2 devenind profesoară. Părăsește școala dintr-o dorință de a-și depăși condiția și a călători în necunoscut.

Astfel, tânăra de 18 ani ajunge guvernanta micuței Adèle, protejata domnului Rochester. Pasiunea lui Jane pentru viață și felul ei de a fi îl atrag pe Edward Rochester într-o prietenie ce se transformă pe neașteptate în iubire. Sentimentele împărtășite sunt gata să se materializeze într-o căsătorie mult dorită, însă existența unei persoane împiedică realizarea acestui eveniment.
„Credeţi că sunt un automat, o maşină care nu simte nimic şi pot îndura să-mi se smulgă bucăţica de pâine de la gură şi să mi se verse picătura de apă vie din pahar? Credeţi că dacă sunt săracă, neînsemnată, urâtă şi mică, n-am suflet, şi n-am inimă? Vă înşelaţi! Am tot atâta suflet cât şi dumneavoastră şi tot atâta inimă.”
Femeie cu principii și valori morale bine impregnate în suflet, Jane fuge de la Thornfield Hall pentru a nu își pierde demnitatea. Cu greu, reușește să își creeze o nouă viață ca învățătoare într-un sat îndepărtat, iar apoi o moștenire neprevăzută îi asigură independența financiară și o aduce alături de familia la care a visat mereu.

În tot acest timp, inima ei rămâne la Thornfield Hall, la stăpânul mult iubit lăsat în urmă. O cerere în căsătorie împreună cu o plecare în îndepărtata Indie o fac pe Jane să pună în balanță sentimentele sale și credința într-un destin dedicat omenirii. Oare ce va alege tânăra? Va pleca pentru totdeauna și va renunța la posibilitatea reîntoarcerii la sufletul pereche?

Jane are o înfățișare ștearsă, însă voința ei puternică și spiritul înflăcărat fac imposibil să nu fie îndrăgită. Este un om cu ambiții și credință în propriile forțe, ceea ce i-a adus nenumărate câștiguri. Un exemplu de putere și reușită în ciuda greutăților vieții.
„Pot trăi singură, dacă demnitatea și împrejurările îmi cer s-o fac. Nu trebuie să-mi vând sufletul pentru a cumpăra fericire. Am o comoară interioară, cu care m-am născut, care poate să mă țină în viață când toate placerile din afară îmi sunt refuzate sau oferite la un preț pe care nu-l pot plăti.”
Edward Rochester este un bărbat de aproximativ 40 de ani, cu experiență de viață și bogat, dar nefericit. Nu găsise până la această vârstă o femeie suficient de inteligentă încât să îl provoace intelectual. Totul se schimbă atunci când "micuța Janet" apare în calea lui și îi luminează orizontul...

Este un roman de dragoste minunat, fără a fi "siropos". Limbajul e unul specific vremii, iar decența exprimată e de-a dreptul încântătoare. Mi-a plăcut foarte mult faptul că personajele nu s-au remarcat printr-o frumusețe ireală și finalul a fost unul memorabil. Sfârșitul fericit nu trebuie să fie perfect, e exact ca în viață.


Abonează-te la blog!
Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.

Recenzie Divergent de Veronica Roth

|Titlu: Divergent (volumul 1)
|Autor: Veronica Roth
|Anul apariţiei: 2014
|Editura: Corint
|Număr de pagini: 448
|Disponibilă: aici!
Într-un Chicago distopic, oraşul în care trăieşte Beatrice Prior, societatea este împărţită în cinci facţiuni, fiecare dintre ele cultivând o anumită virtute: Candoarea (cei sinceri), Abnegaţia (cei altruişti), Neînfricarea (cei curajoşi), Prietenia (cei paşnici) şi Erudiţia (cei inteligenţi). Beatrice trebuie să hotărască dacă rămâne alături de părinţii ei sau alege facţiunea care consideră că i se potriveşte cel mai bine. În cele din urmă, alegerea pe care o face va surprinde pe toată lumea, inclusiv pe ea însăşi.
În timpul iniţierii care urmează, marcată de o puternică rivalitate, Beatrice îşi ia un alt nume, Tris, şi se străduieşte să afle cine sunt cu adevărat prietenii ei şi, de asemenea, dacă o poveste de dragoste cu un băiat uneori fascinant, alteori enervant, îşi poate găsi locul în viaţa pe care ea şi-a ales-o. Dar Tris are un secret pe care l-a ascuns de toată lumea deoarece fusese prevenită că i-ar putea aduce moartea. Şi, pe măsură ce descoperă un conflict care ia treptat amploare, ameninţând să destrame societatea aparent perfectă în care trăieşte, află că secretul ei ar putea-o ajuta să-i salveze pe cei dragi… sau ar putea-o distruge.
Un pasionant thriller distopic, din care nu lipsesc decizii majore, trădări sfâşietoare, consecinţe uimitoare şi o neaşteptată poveste de dragoste.


*Recenzie*

Într-un Chicago distopic ni se înfățișează o societate marcată de reguli stricte și împărțită în cinci facțiuni corespunzătoare diferitelor personalități: Abnegația - locul persoanelor altruiste, Candoarea - tărâmul sincerității, Erudiția - raiul pentru oamenii inteligenți și însetați de cunoaștere, Neînfricarea - unde curajul și riscul primează, Prietenia - întruchiparea pacifismului absolut.

Beatrice Prior este o fată inteligentă, descurcăreață și curajoasă, motiv pentru care nu se simte în largul ei alături de familia aflată în Abnegație. La vârsta de 16 ani, când adolescenții sunt forțați să aleagă facțiunea în care să își trăiască viața, fata îi surprinde pe toți alegând cea mai nemiloasă și dură opțiune - Neînfricarea.
„Undeva, în interiorul meu, există o persoană miloasă, iertătoare. Undeva, există o fată care încearcă să înţeleagă prin ce trec oamenii, care e conştientă că oamenii fac fapte rele, şi că disperarea îi mână spre locuri mai întunecate decât şi-au imaginat vreodată. Jur că ea există şi suferă pentru băiatul măcinat de remuşcări din faţa mea. Dar dac-ar fi s-o văd n-aş recunoaşte-o.”
Beatrice hotărăște să înceapă o nouă viață, își scurtează până și numele în Tris, și luptă pentru supraviețuire alături de alți novici neînfricați. Locurile sunt limitate, iar moartea e la doar un pas greșit distanță...

Probele prin care tânăra este nevoită să treacă sunt numeroase și loialitatea îi este pusă la grea încercare. Atunci când nu mai știe în cine poate avea încredere, apare el: eroul ei cu tatuaje, Four.
„Nu înălţimea e cea care mă sperie: înălţimea mă face să mă simt vie, energică, cu toate organele şi vasele de sânge şi muşchii din corp acordate la aceeaşi gamă. Deodată, îmi dau seama care e problema. El e. Ceva din el mă face să mă simt pe parcă aş fi pe cale să cad. Sau să mă transform într-un lichid. Sau să iau foc.”
Tobias Eaton, băiatul căruia i se spune Four dintr-o cauză înfricoșătoare, este instructorul viitorilor neînfricați și unul dintre cei mai curajoși membri ai facțiunii. El află că împărtășește același secret cu Tris și o învață pe aceasta cum să își ascundă adevărata natură și să ocolească astfel o întâlnire iminentă cu moartea.

Trecutul lui Four nu îi dă pace și Tris devine ancora lui pentru realitate. Prietenia celor doi evoluează cu rapiditate și relația lor se complică. Dragostea plutește în aer... Întrebarea e: va reuși Tobias să o țină în siguranță pe războinica Tris?

Pe lângă toate acestea, tinerii au de înfruntat sistemul de conducere al orașului, care îi ține pe toți sub stăpânire. Întotdeauna există un motiv ascuns pentru luarea unor decizii, însă cel din spatele acestui oraș este de-a dreptul tulburător. Secretele sunt menite să țină societatea docilă.
“Poate că toţi ar trebui să facem mai multe, dar suntem doar nevoiţi să lăsăm ca vinovăţia să ne amintească mereu că trebuie să ne comportăm mai bine data viitoare.”
Oare va reuși un grup de adolescenți să demaște personajele negative întregii populații? Vor fi crezuți? Ce se va întâmpla cu basmul în care aveau impresia că trăiesc? Se va nărui totul sub ochii acestor tineri curajoși? Misterul preia controlul lecturii și este imposibil să nu îți creezi fel de fel de scenarii în minte. 

Mie mi-a plăcut foarte mult acest volum. Este un suspans continuu, te surprinde cu fiecare nouă pagină pe care efectiv ajungi să o devorezi. Consider că celelalte volume au cam pierdut din substanță, dar asta nu înseamnă că nu trebuie citite. Întreaga trilogie este plină de aventuri, riscuri, prietenii, trădări și alianțe neașteptate...exact ca în viață.


Abonează-te la blog!
Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.