Recenzie Duff de Kody Keplinger

Titlu: Duff
Autor: Kody Keplinger
Nr. pagini: 299
An apariție: 2016
Editură: Epica Publishing House
Disponibilă: aici!

Bianca Piper are saptesprezece ani, este o fire cinica, dar o prietena loiala, si nu se crede deloc cea mai frumusica din grupul ei de amice. Totodata, este mult prea isteata ca sa se lase atrasa de sarmul fustangiului Wesley Rush, vedeta liceului. De fapt, Bianca il uraste. Insa lucrurile nu stau prea bine in familia Biancai, iar ea cauta cu disperare ceva care sa o distraga. Asa ca il saruta pe Wesley si chiar ii place. Dornica de o evadare, Bianca incepe cu el o relatie secreta, de tipul inamici cu beneficii.
Dar situatia se schimba. Wesley nu e deloc un tip superficial, iar viata lui e la fel de incalcita ca a ei. Ingrozita, Bianca isi da seama ca e pe punctul de a se indragosti de tipul pe care credea ca il uraste cel mai mult.

Kody Keplinger a imbratisat definitiv cariera de scriitoare in urma publicarii acestei carti, pe care a scris-o pe cand avea doar saptesprezece ani. Duff a devenit rapid bestseller international, dupa care a fost ecranizata in anul 2015. A continuat sa scrie si sa publice, romanele ei bucurandu-se de mare succes printre cititori.


*Recenzie*

„Duff” este o carte despre iubire, despre adolescență și despre problema acceptării propriei persoane în raport cu ce spun ceilalți, este o carte despre prietenie și despre familie. Personajele sunt diversificate cu idei interesante și păreri unice, ce te pun pe gânduri, însă ceea ce m-a impresionat la această carte nu au fost nici personajele și nici povestea extrem de drăguță de dragoste, lipsită de clișee, ci trăirile personajului principal, gândurile acesteia și percepția ei asupra lumii, a vieții de adolescent și a vieții în general, frământările acesteia, pe care, cred eu, orice adolescent le experimentează la un moment dat, într-o formă sau alta. Este o carte simplă, nu e greu de înțeles și e foarte ușor de savurat, însă pe lângă povestea, care, la rândul ei, este destul de simplă și lipsită de ambiguități, cartea este mai mult decât pare. Ajungi să înțelegi acest lucru după ce ai terminat-o, și gândindu-te la tot ce ai citit, descoperi că este o carte profundă, chiar prin simplitatea ei.

Totul începe într-o seară, într-un club, iar Bianca, personajul principal, are grijă, de la distanță, de prietenele sale cele mai bune. În aceeași seară, primește eticheta de DUFF (desemnată urâțica, dolofana din gașca fetelor), de la cel mai popular băiat din școală, care vorbește cu ea, doar pentru a se da bine pe lângă prietene sale, iar Bianca îi varsă un pahar de suc în cap. Încetul cu încetul, Bianca găsește un refugiu în acest băiat, pe care îl ura cel mai tare.

Bianca este o adolescentă care iese din tiparul fetelor tipice de liceu. Nu agreează nici cluburile și nici activitățile obișnuite care se petrec în școală, iar odată ce primește porecla DUFF își pune întrebări cu privire la „de ce eu nu sunt...?”. Asta este ce face acest personaj complex, fata simțindu-se în inferioritate față de ceilalți din jurul ei. Povestea de dragoste este lipsită de prea multe clișee, însă este drăguță și odată iscată, sinceră, ceea ce o face specială.
„Iubirea mea pentru Linton e asemenea frunzișului din pădure. Timpul o va schimba, știu asta bine, precum iarna preschimbă copacii. Dar dragostea pentru Heathcliff aduce veșnicele stânci de sub pământ, dătătoare de prea puțină încântare, dar necesare.” - „La răscruce de vânturi”
„Eram amândoi destul de duși cu pluta. Și într-un mod ciudat, chestia asta făcea relația și mai interesantă. Da, era ceva bolnav și sucit în ea, dar așa era și realitatea, nu? Era imposibil să scapi de ea, și-atunci de ce să n-o îmbrățișezi?”

Recomand această carte, este o lectură de o după-amiază, ușoară, relaxantă, dar în care oricine se regăsește mai mult sau mai puțin și pe care toată lumea o va găsi simpatică. Nu trezește prea multe întrebări, însă este profundă prin tot ceea ce transmit personajele, prin caracterele care se ascund în spatele unor măști. 




Abonează-te la blog!
Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.

Recenzie „Misterele Zarondiei” de Gelu F. Achiș

Titlu: Misterele Zarondiei
Autor: Gelu F. Achiș
Nr. pagini: 474
Editură: Datagroup
Disponibilă: aici!


Misterele Zarondiei este primul volum dintr-o serie, care povestește aventurile unor copii ce se trezesc azvârliți într-o lume nouă, fascinantă, unde pericolele pândesc la tot pasul.  Când hotărăsc să descopere cum au ajuns acolo și cum se pot întoarce acasă, soarta îi conduce pe drumuri nebănuite, despărțindu-i, punându-i în situații grele și aducându-i în fața unor decizii importante. În păienjenișul lumii noi, misterele apar ca ciupercile după ploaie, iar informațiile ce li se relevă, secretele tulburătoare și ființele stranii, adâncesc enigmele și mai mult. Curajul, încrederea, prietenia, curiozitatea, hotărârea, teama de  recunoscut, toate îi vor împinge să răzbată în acest nou început. Dar vor reuși să supraviețuiască? Vor afla cum au ajuns în lumea nouă? Se vor întoarce vreodată acasă?

*Recenzie*
                        
„Misterele Zarondiei” este o carte care m-a impresionat prin complexitatea și frumusețea ei, prin personajele cu povești inedite, prin ideea originală și prin lumea nemaivăzută, misterioasă, periculoasă și enigmatică conturată atât de atent. Autorul reușește să transpună orice cititor pe planeta Masiv Al’ Khaul, acesta trăind, pe parcursul lecturării romanului, primul dintr-o serie, experiențe incredibile, văzând lucruri fascinante și întâlnindu-se cu ființe mult superioare, din punctul de vedere al forței sau al inteligenței, cu care reușesc să viețuiască pentru o scurtă perioadă de timp măcar, ajutându-se reciproc.

Personajele principale sunt trei copii de generală, Raul, Vanesa și Dan care se trezesc pe această planetă necunoscută, fără măcar să-și amintească cum au ajuns acolo. Ei trebuie să găsească o cale de a se întoarce acasă, trebuie să rămână împreună sau să încerce să se regăsească, să învețe să se lupte, să supraviețuiască, să se adapteze noilor condiții și schimbări. Mai mult de atât, copiii sunt predestinați  să salveze populația de zagriți - ființe asemănătoare oamenilor, raționale, locuitorii Zarondiei, și de asemenea să restabilească în cele zece așezări ale Zarondiei pacea și echilibrul.

Odată ajunși la marginea Zarondiei, în inima junglei, Vanesa, Dan și Raul Sunt atacați de ricarieni și durboni, animale sălbatice ce trăiesc în junglă. Dan a  fost răpit de ricarieni, iar Vanesa și Raul au fost salvați de un zagrit, Tae Vosch, care le-a oferit celor doi adăpost și hrană, în așezarea Tasorin, copiii începându-și imediat pregătire pentru a pleca în misiunea de salvare a lui Dan și încercarea descoperirii drumului spre casă.

Opera este profundă, complexă, și are un mesaj bine creionat, totul fiind în comuniune cu cadrul SF, personajele și peisajele descrise.
„Un cititor trăiește o mie de vieți înainte de a muri, Omul care nu citește trăiește doar o singură viață.” George R.R. Martin

Recomand această carte, fiind un roman care te va ține cu sufletul la gură constant și care te va ului prin unicitatea lui. Autorul nu scrie doar o poveste, prin intermediul cărora se transpune direct sau indirect, ci creează cu adevărat o lume nouă, un univers paralel, o planetă și civilizații noi. Odată imprimate pe hârtie, ficțiunea devine o realitate incontestabilă.





Abonează-te la blog!
Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.

Recenzie Stăpânul umbrelor de Cassandra Clare

Titlu: „Stăpânul umbrelor”
Autor: Cassandra Clare
Nr. pagini: 656
An apariție: 2017
Editură: Leda Edge
Disponibilă: aici!



Ți-ai da sufletul-pereche în schimbul sufletului tău?
Emma Carstairs a aflat că dragostea pe care o împărtășește cu parabatai-ul ei, Julian Blackthorn, nu este numai interzisă, dar îi poate distruge pe amândoi. Știe că ar trebui să fugă cât mai departe de Julian. Dar cum poate face asta când familia Blackthorn este amenințată din toate părțile? Singura lor speranță este Cartea Neagră a Morții, un tom de magie având o putere cumplită. Toată lumea o vrea. Dar numai cei din familia Blackthorn o pot găsi.
Izbânda poate veni cu un preț pe care Julian și Emma nici nu și-l imaginează, unul ce va aduce cu sine o judecată a sângelui care ar putea avea repercusiuni pentru tot și toți cei pe care îi iubesc ei cel mai mult.
*Recenzie*
P.S. În recenzie pot fi prezente detalii ce pot fi considerate spoilere dacă nu ați lecturat încă prima carte a seriei:

„Stăpânul umbrelor” este un roman fascinant, este tipul de continuare a unei serii pe care ți-o dorești din toată inima și care nu doar că este exact conform așteptărilor tale, dar le și depășește. Personajele sunt profunde, complexe, cu portrete extrem de bine conturate, și care se confruntă cu situații incredibile, de viață și de moarte, iar orice pion mutat greșit poate fi impusul ce determină spulberarea unei frumoase familii și declanșarea unui nou război mortal.

Romanul începe prin a prezenta Institutul din Los Angeles, un loc din nou liniștit, însă nu pentru mult timp, odată ce centurionii au apărut și au adus cu ei și mai multe probleme. Julian știa că familia lui urma să fie destrămată dacă cineva descoperea starea lui Arthur, iar cu atât de mulți oameni în Institut, care se presupunea că ar trebui întâmpinați și organizați de conducătorul acestuia, sarcina lui Julian de a-l ascunde pe unchiul său și a face totul din umbră devenea din ce în ce mai grea. Totuși, Julian, Emma, Cristina și Mark au plecat pe tărâmul elfilor pentru a-l salva pe Kieran de la moarte, și ajunși aici, incapabili să își folosească runele și armele, aceștia se confruntă cu și mai multe probleme. Orice lucru bun nu reprezintă decât liniștea dinaintea furtunii, iar încetul cu încetul, lupta de apărare a unei simple familii ce își dorește să rămână împreună devine o luptă de menținere a păcii, de redare a drepturilor repudiaților, de supraviețuire și prevenire a ceva mult mai rău.

Iubirea dintre Emma și Julian este extrem de profundă și reală, un exemplu de iubire care rezistă indiferent de situație, un simbol al eternității și deși iubirea lor ar putea fi foarte frumoasă, barierele pe care sunt obligați să le pună între ei sunt ceea ce transformă totul într-o luptă împotriva propriei persoane, dar și a celuilalt.
„Pasiunea nu e ceva simplu. Nici lipsa pasiunii.”
„Ne e teamă de ceva pentru că ținem la ceva. Ne e teamă să pierdem un om pentru că îl iubim. Ne e teamă de moarte pentru că prețuim viața. Nu-ți dori să nu te temi. Asta ar însemna să nu mai simți nimic.”
„Cred că nu poți să-ți smulgi definitiv iubirea din suflet. Cred că unde a fost odată iubire, va fi mereu jar, pentru că din orice foc rămân tăciuni.”

În timp ce totul în jurul lui pare că este ruine, singur printre străinii de care tatăl său nu voia ca fiul său se apropie, Kit reușește să înțeleagă și să accepte că este un vânător de umbre, că menirea lui este să apere mundanii și că acea lume sângeroasă, crudă și atât de nedreaptă în încercarea ei de a fi cu adevărat dreaptă pentru toți, este adevărata lui lume. Evoluția lui Kit și nenumăratele sale încercări de a pleca, de a fugi sunt surprinse foarte atent de autoare, care reușește să creeze un portal spre această lume, a nefilimilor, văzută atât din punctul de vedere al unui adevărat vânător de umbre care a știut dintotdeauna care îi este destinul, dar și din punctul de vedere a unui tânăr aruncat cu brutalitate într-o lume despre care nu știe nimic cu adevărat.
„Atunci când siguranța celor pe care îi iubea depindea de o minciună, putea să mintă.”

M-a impresionat extrem de mult această carte, fiecare pagină și cuvânt este mult mai mult decât pare, fiecare lucru mărunt este de fapt unul decisiv, iar fiecare lege este mai strictă decât pare, singurul lucru care nu poate fi ținut sub control fiind sentimentele, cele care aduc după ele și distrugerea a  tot ce întâlnesc în cale.  Cassandra Clare conturează dă încă o dată formă acestui univers fascinant, plin de mister și frumusețe, minciuna și adevărul putând fi doar la limita dintre supraviețuire și moarte. 





Abonează-te la blog!
Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.

Recenzie Recviem pentru un asasin de Monica Ramirez

Titlu: Recviem pentru un asasin
Autor: Monica Ramirez
Nr. pagini: 496
An apariție: 2017
Editură: LIBREX
Disponibilă:aici!


În momentul în care ești convins că ai totul, vei rămâne fără absolut nimic. Din nou.

Alina Marinescu a jucat după regulile impuse de către Organizația Elite, fără a se adapta însă sistemului. Nu și-a vândut sufletul, păstrându-și compasiunea, umanitatea și emoțiile. Până la un punct. După care, ceva s-a întâmplat. Dintr-un motiv sau altul, Alina a manipulat o situație pentru a se erija într-o trădătoare. Până la urmă, s-a dovedit că totul n-a fost decât un joc al oglinzilor, însă până să descopere asta, Brett a ordonat deja lichidarea ei. Misiunea a fost îndeplinită cu succes și totul a părut real. Alina a fost ucisă, indiferent de părerile de rău ale tuturor celor implicați. Acum, însă, Brett începe să aibă mari îndoieli cu privire la acel final subit de joc. Alina a devenit mult mai sofisticată decât ar fi crezut vreodată că e posibil, începând un fel de joc psihologic personal cu Elite și demonstrând că poate să joace după regulile ei proprii. Dar ceea ce-l neliniștește cel mai tare este vestea că Marius Stephano a fost ucis în timpul unei misiuni, și asta în aceeași perioadă în care Elite a vânat-o pe Alina. O coincidență cam prea mare pentru gustul lui Brett. Din proprie experiență, știe prea bine că în lumea lor coincidențele nu reprezintă nimic altceva decât o simplă aparență.

„Nu vă lăsați înșelați de începutul aparent relaxat al ultimului volum. Ceea ce urmează vă va lăsa fără răsuflare. Răzbunare, trădări, pasiune, ură, misiuni intercalate cu emoții extreme. Finalul este uimitor, cu toate că vorbim aici despre una dintre rarele serii ce nu ți-ai dori să se mai sfârșească vreodată.”

Spy Magazine

*Recenzie*

P.S. În recenzie pot fi prezente detalii ce pot fi considerate spoilere dacă nu ați lecturat încă restul cărților din serie, „Asasin la feminin”, „Identități secrete”, „Balanța puterii”, „Bariere de fum” și „Abis”.
(Link Recenzie „Asasin la feminin”, primul volum al seriei)
(Link Recenzie „Identități secrete”, al doilea volum al seriei)
(Link Recenzie „Balanța puterii”, al treilea roman al seriei)
(Link Recenzie „Bariere de fum”, al patrulea volum al seriei)
(Link Recenzie „Abis”, al cincilea roman al seriei)

„Recviem pentru un asasin” este ultimul volum al seriei „Alina Marinescu”, sfâșietor, controversat, plin de momente complet neașteptate, noi tehnici de șantaj și dependență de putere, care va schimba totul și va arunca zeci de suflete, inutil, în abis. 

Totul părea perfect, Alina ducându-și viața mult visată alături de bărbatul pe care-l iubea, Marius, și cele două fiice ale sale, Anjolie și Sage. Totuși, există în permanență o frică și deși se minte că totul va fi în sfârșit bine, în adâncul sufletului său știe că nu aceea este viața ei. Era blocată între normalitate și viața  de agent operativ, nescăpând nici un detaliu din priviri, și uitându-se mereu peste umăr pentru a vedea dacă nu cumva era urmărită, de un calm mult peste limitele oricărei persoane și o vigilitate remarcabilă. Bănuielile i-au fost confirmate când firma pentru care lucra Marius, a fost atacată, totul fiind pus sub pretextul unui jaf de amatori. Nu era așa, Alina aparținea de Elite și nimic nu putea schimba asta vreodată. Fusese condamnată cu mulți ani în urmă și nu mai era cale de scăpare. Elite era viața ei. Elite era ea.

Alex, măcinat în continuu de pierderea definitivă a femeii pe care o iubea, se consola doar cu fericirea pe care reușise să i-o ofere Alinei, deși cu alt bărbat. Dragostea lui pentru ea nu avea să se schimbe vreodată, era singurul lucru care îl menținea în viață, deși era posibil să nu o mai vadă niciodată. Gândul că ea era în sfârșit fericită și în siguranță era suficient.

Personajele principale, Alex, Marius și Alina se confruntă și de această dată cu situații inedite, greu de depășit și care le amenință siguranța lor, dar și a unor copii nevinovați, în permanență. Își vor da în sfârșit seama cum să gestioneze corect situațiile, în ciuda sentimentelor și probabilităților de a nu-i mai vedea pe cei dragi niciodată, cum să treacă de orice bariere pentru a salva ce iubesc și a-și înțelege pe deplin inima, sau ce a mai rămas din ea... De această dată nimeni și nimic nu îi mai poate opri, nici măcar Brett sau Consiliul. 
„Valoarea unei persoane nu constă în ceea ce i s eîntâmplă în viață, ci în ceea ce face după.”
„S-au desfăcut în juru-mi aprinși iar trandafirii Desfă-ți și tu simțirea în bucuria firii C-un înger blond alături, ia cupa și-o deșartă, Căci îngerl cel negru, al morții, așteaptă-n poartă.”
„Normalitatea e un concept iluzoriu format din piese multiple. Integrarea presupune aprecierea fiecărei piese în parte, chiar dacă îngerul pare lipsit de sens.”

„Alina Marinescu” este o serie încântătoare și trebuie să recunosc că personal, în momentul în care am realizat că povestea personajelor cu care am ajuns să empatizez pe parcursul lecturării întregii serii, se va termina odată cu „Recviem pentru un asasin”, m-a cuprins o nostalgie totală. Seria este de o profunzime surprinzătoare, personajele sunt foarte complexe și pe departe de a fi perfecte, nimic clișeic tulburând  relațiile atât de strânse, adevărate și controversate, de iubire și prietenie, colegialitate, chiar și subordonare. Este o serie care merită cu adevărat citită, ce te va face să te gândești în permanență la ce se întâmplă cu personajele cărții, de la prima pagină a primului volum, până la ultima pagină a ultimul volum și mult după. De asemenea, ce m-a surprins în mod plăcut a fost nota explicativă de la final, pe care autoarea a considerat că cel mai bine ar fi să nu o traducă în română, ce dezvăluie răspunsuri la multe întrebări pe care orice cititor și le pune, văzând pe copertă: „Roman bazat pe o poveste reală”. Totul ce se întâmplă este atât de incredibil, încât pare ireal, însă totuși există undeva, oameni care luptă zi de zi pentru siguranța noastră, sacrificând totul, asemeni Alinei Marinescu.

”In wartime truth should always be attended by a bodyguard of lies.” Winston Churchill


Abonează-te la blog!
Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.

Recenzie Abis de Monica Ramirez

Titlu: Abis 
Autor: Monica Ramirez
Nr. pagini: 356
An apariție: 2017
Editură: LIBREX
Disponibilă:aici!


Ca să-ți aduci aminte cine ești, este nevoie să uiți cine ți s-a spus că ai fi.

„Îndoiala mă chinuie neîncetat în ultimul timp. Mintea mi-e amorțită. Acolo unde cândva existau răspunsuri, acum nu mai există decât spații goale. O atingere, un miros, o imagine, un stimul ce în mod normal mi-ar fi provocat o emoție ori măcar o amintire, acum nu-mi mai aduce decât... nimic. Sunt înconjurată de o nebuloasă tăcută. Nu simt nicio emoție, nu am nici măcar o urmă vagă de sentiment. Ceva a murit... ceva în adâncul sufletului meu s-a stins precum o lumânare în ploaie. Am citit o parabolă odată... parcă era japoneză? Nu-mi mai aduc aminte, dar îmi amintesc cuvintele de parcă cineva mi le-ar fi încrustat în creier. Un om s-a trezit dintr-un vis în care era fluture, întrebându-se dacă nu cumva e de fapt un fluture care visează că e om. Cam așa mă simt și eu în ultimul timp. Nici om, dar nici fluture. Sunt ceva între, poate umbra unei fantome.”
Prin Alina Marinescu, autoarea creează un fel de armistițiu între două lumi aflate față în față, la granița dintre alb și negru.”

*Recenzie*

P.S. În recenzie pot fi prezente detalii ce pot fi considerate spoilere dacă nu ați lecturat încă primele patru cărți ale seriei, „Asasin la feminin”, „Identități secrete”, „Balanța puterii” și „Bariere de fum”.
(Link Recenzie „Asasin la feminin”, primul volum al seriei)
(Link Recenzie „Identități secrete”, al doilea volum al seriei)
(Link Recenzie „Balanța puterii”, al treilea volum al seriei)
(Link Recenzie „Bariere de fum”, al patrulea volum al seriei)


„Abis” este al cincilea volum al seriei „Alina Marinescu”, încă și mai surprinzător decât volumele precedente, încărcat de și mai multă tensiune și mister, totul fiind la o intensitate maximă. Iubirea adevărată, pericolele inimaginabile și metodele de tortură prin care se inundă în întuneric și ură până și sufletele care debordează de lumină și inocență, sunt cele care dau esență operei.

La un an după ce Alina a plecat în misiunea ce ar putea fi considerată apogeul „carierei” sale, timp în care Elitte a considerat-o moartă, întrucât nu a mai luat legătura cu ei, au primit un videoclip cu executarea lui Vallis, trimis în misiune pentru a vedea dacă poate obține informații cu privire la starea Alinei. Marius și Roger au reușit să o recupereze, dar se pare că Alinei i-a fost reprogramată mintea în așa fel încât să nu își mai amintească nimic din viața sa anterioară, considerând că îl iubea pe Bashir. Alina zace pe fundurile abisului și nu se știe dacă își va mai reveni vreodată complet, sau dacă va rămâne pe veci, varianta feminină a lui Alex, gata să execute absolut tot ce i se cere, fără rețineri și comentarii.
„Când privești în abis, abisul privește prin tine” Friedrich Nietzsche
„Nebunia este de fapt un sentiment divin.”

Marius duce o luptă continuă cu idea că Alina nu îi mai împărtășește sentimentele, că a pierdut-o și că posibila ei salvare stă doar în mâinile lui, ea fiind în permanență la marginea unei prăpăstii, gata să cadă în orice secundă fără el. Misiunea lui nu este ușoară întrucât Alina încearcă să-l îndepărteze, ignorându-l și aruncându-i cuvinte dure, însă Marius consideră că iubirea lor este mai puternică decât orice așa că luptă pentru ea trecând peste cuvintele ce îl rănesc. Alex este și în acest roman un personaj enigmatic, care se remarcă din nou în a doua parte a cărții, iubirea lui pentru Alina fiind cea care îi salvează, deși neîmpărtășită. Faptul că Alinei îi pasă de el este singurul lucru care îl ține în viață. Deși Alex pare extrem de indiferent legat de tot ce se întâmplă în jurul lui, aproape flegmatic, gata să ucidă pe oricine cu sânge rece dacă i se cere, de nepătruns, sufletul său este extrem de sensibil, în permanență măcinat de vină, durere și singurătate.
„Libertatea nu e un drept, ci asumarea unui risc.” Denis de Rougemont

Romanul este de o frumusețe și complexitate incontestabilă, care te ține în permanență cu sufletul la gură, care te va face să plângi și să râzi în același timp, trecând alături de personaje prin fiecare stare posibilă. Cartea este extrem de misterioasă, totul jucându-se între criminali, personajele având în permanență o pușcă la tâmplă, chiar și atunci când totul pare perfect, poate prea perfect... Întotdeauna va exista un motiv ascuns pentru care trebuie să te uiți mereu peste umăr, să vezi dacă nu cumva există cineva care te urmărește.


Abonează-te la blog!
Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.

Recenzie Bariere de fum de Monica Ramirez

Titlu: Bariere de fum
Autor: Monica Ramirez
Nr. pagini: 338 
An apariție: 2017
Editură: LIBREX

Disponibilă:aici!
Realitatea lor se află de cealaltă parte a oglinzii... o lume întunecată unde fiecare umbră poate deveni o amenințare.

„Alex mi-a murit în brațe după o misiune dezastruoasă în Irak, sau cel puțin așa am crezut timp de șapte ani. Acum știu că n-a fost decât o altă înscenare, ceea ce înseamnă că vom lucra din nou împreună. Îmi și imaginez... eu, Alex și Marius împreună sub același acoperiș. Mi se face rău numai când mă gândesc la asta. Nu cred că-l iubesc pe Alex. Între noi n-a fost nimic altceva decât o pasiune primejdioasă născută din disperarea unei vieți ce nu ne aparținea. Dar îl iubesc pe Marius. Ba nu, rectific. Sunt îndrăgostită de Marius. Tot ce știu despre dragoste am învățat de la el. Câteodată mă trezesc îngrozită în mijlocul nopții. Până la urmă, într-un fel sau altul, îl voi pierde și pe el. Singura certitudine pe care o avem este doar moartea, dar am decis să rămânem împreună, chiar dacă relația noastră are margini ascuțite. De fiecare dată când sună telefonul și trebuie să ne asumăm adevăratele identități, e foarte posibil ca unul dintre noi să nu se mai întoarcă.”
„Un roman care dă dependență... personajele principale devin persoane reale. Sunt aici. Există. La fel și organizația Elite.”


Inland Empire Journal


*Recenzie*

P.S. În recenzie pot fi prezente detalii ce pot fi considerate spoilere dacă nu ați lecturat încă primele trei cărți ale seriei, „Asasin la feminin”, „Identități secrete” și „Balanța puterii”.
(Link Recenzie „Asasin la feminin”, primul volum al seriei)
(Link Recenzie „Identități secrete”, al doilea volum al seriei)

(Link Recenzie „Balanța puterii”, al treilea volum al seriei)

Monica Ramirez revine în forță cu al patrulea volum al seriei „Alina Marinescu”, odată cu revenirea lui Alex, care încearcă din răsputeri să îi recâștige inima Alinei, dar raportându-se la această dorință a sufletului său strict în binele ei, jucând drept în ciuda faptului că inima îi este în permanență înțepată de durere, gelozie, amărăciune, iar mintea împânzită de gânduri și amintiri. Înțesat de suspans și situații neașteptate, romanul te ține cu sufletul la gură de la prima pagină așa cum cititorii erau obișnuiți din lecturarea primelor trei volume, însă povestea de dragoste dintre Marius și Alina se intersectează cu trecutul dintre Alina și Alex, amintiri dulci, dar care oare vor rămâne doar simple amintiri? Vor fi chinuiți de aceste revărsări ale trecutului care îi poate îneca în orice secundă, sau vor fi trecut peste tot ce a fost și ce au trăit?

Povestea de dragoste dintre Marius și Alina este o relație încărcată de siguranță, iubire și stabilitate, fiind complet în opoziție cu ce fusese între ea și Alex ani în urmă: pasiune, frustrare, suferință. Ambele sunt reprezentări ale iubirii adevărate sau pasiunea dintre ea și Alex se rezumă doar la atât? 

Marius este trimis, spre frustrarea Alinei, într-o misiune extrem de periculoasă în Pakinstan, care pare să eșueze încă înainte să fie inițializați toți agenții, și astfel Marius dispare fără urmă în iarnă, fiind considerat mort la scurt timp după dispariție. Alina nu își pierde speranța și într-un final Marius reușește să se întoarcă la ea, iar când totul pare să se fi liniștit, Alina este răpită, fiind grav rănită, la finalul unei misiuni compromise. Iubirea dintre cei doi reușește să impresioneze și de acestă dată, în ciuda faptului că sunt la distanță și nu știu nimic unul de altul, ceva îi leagă și îi ține în viață, dându-le puterea să ridice capul din pământ, să își șteargă lacrimile și să lupte cu toate forțele.
„Poți avea putere asupra oamenilor atâta timp cât nu le iei totul. Când cineva nu mai are nimic de pierdut, e liber din nou.” Alexander Solzhenitsyn
„O iubești și iubirea nu poate fi ținută niciodată sub control.”
„Ceea ce unește două suflete nu e menit să fie înțeles de niște simpli muritori.”
Personajele sunt extrem de complexe, reprezentând prototipuri umane în care îți este imposibil să nu te regăsești măcar puțin. Alex și Marius sunt prezentați în antiteză, astfel Alex este sumbru, întunecat, reținut, contradictoriu, pe când Marius este deschis, calm, iubitor, însă ceea ce îi unește este dragostea pe care i-o poartă Alinei și dorința de a o ști în permanentă siguranță. Amândoi o iubesc sincer, cu adevărat, și ar face orice doar să o vadă fericită, chiar dacă asta presupune să o piardă în favoarea celuilalt, însă nici unul nu va renunța niciodată să încerce să o protejeze, chiar cu propria viață, amândoi demonstrând ce înseamnă atât partea frumoasă a iubirii cât și cea plină de suferință, care îți macină sufletul continuu.
„Josnică moarte, milei cât dușmană Durerii, antică mamă, judecată a toate peste seamă inimii dând amărăciune hrană, din care plec numai și numai rană.”
M-a impresionat extrem de mult acestă carte, deoarece mi-a demonstrat ce înseamnă iubirea, suferința, sacrificiul, puterea de a lupta cu orice preț și a depăși orice obstacol și acceptarea situațiilor neplăcute. Romanul este o capodoperă, Monica Ramirez reușind prin intermediul acestuia să manipuleze trăirile și sentimentele oricărui cititor, fapt ce m-a făcut să ador să dau pagină după pagină și să pătrund în povestea plină de primejdii a Alinei. La început nu puteam accepta atât moartea lui Alex, cât și capacitatea ei de depăși situația și a trăi aceleași lucruri, poate chiar mai intens, cu Marius, însă modul în care totul a fost conturat, gândirea personajelor și modul acestora de a reacționa în fața situațiilor cheie, m-a făcut să îmi schimb complet modul în care percepeam evoluția personajului principal. Recomand acestă carte, pentru că romanul ascunde, în spatele poveștii propriu zise, a literelor și a cuvintelor așternute pe foi, povestea, gândirea, percepția personajelor cu privire la lume și viață, un univers și o poveste în paralel.




Abonează-te la blog!
Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.